termosistem

Termosistemul, este o solutie de izolare termica a constructiilor la exterior.
Pentru a realiza acest lucru se imbraca cladirea cu un strat de polistiren de fatada F 16 sau polistiren extrudat, care se acopera cu un pachet armat de mortar
Avantajele sistemului: - izolare termica buna
- pierderile de caldura prin peretele cu termosistem sunt minime;
- termoizolatie exterioara - elimina pierderile de spatiu locativ;
- are greutate redusa - nu incarca semnificativ elementele structurale ale cladirii, aspect important in cazul renovarilor;
- rentabilitate mare in timp
- economie de bani prin economie de energie;
- eliminarea puntilor termice;
Elementele componente ale termosistemului
1.- mortar adeziv - este un mortar pe baza de ciment imbunatatit cu dispersii sintetice, utilizat pentru lipirea polistirenului extrudat de suport si ca strat de baza pentru aplicarea plasei de armare din fibra de sticla;
2.- placi din polistiren f 16de fatada - grosimea acestora se stabileste in functie de calculul termotehnic specific;
3.- plasa de armare din fibra de sticla - greutate specifica minim 145 g/m2;
4.- tencuiala de acoperire - este un mortar preamestecat in fabrica pe baza de var ciment. Contine pigmenti rezistenti la variatiile meteorologice si adaosuri de imbunatatire a calitatii si lucrabilitatii. In functie de granulatia tencuielii si modalitate
5.- profil pentru soclu;
6.- dibluri pentru polistiren
7-profil de colt cu plasa
Conditii de punere in opera
- --temperatura aerului, a stratului suport si a mortarului trebuie sa fie mai mare de +5şC
pe durata aplicarii si a prizei. Suportul trebuie sa fie solid, uscat si curat iar zonele cu aderenta scazuta trebuie curatate. A se evita o umezire ulterioara a peretelui, diferentele de planeitate ale suportului pana la 1 cm se pot prelua in mortarul adeziv la lipirea polistirenului. Diferentele mai mari se preiau folosind grosimi diferite ale stratului de polistiren sau tencuind in prealabil suportul;
- prinderea de suport a polistirenului se realizeaza cu dibluri si mortar adeziv;
- pentru evitarea fisurarii specifice, este obligatorie armarea colturilor, golurilor de usi si ferestre, prin pozitionarea de cupoane de plasa de armare orientate diagonal; Pentru realizarea tehnica si estetica a detaliilor se recomanda folosirea profilelor speciale.
Etapele de punere in opera a sistemului de izolare termica
1. Montarea profilului pe soclu - la partea inferioara, fixarea primului rand de placi se face cu un profil special de soclu, care asigura planeitatea placilor de polistiren si o realizare estetica a termoizolatiei. Profilul pe soclu se monteaza pe stratul suport cu dibluri.
2. Aplicarea mortarului adeziv pe placile de polistiren - se intinde ca un cordon de-a lungul marginilor placii izolatoare si punctual (5 puncte) pe placa.
Mortarul adeziv nu trebuie sa depaseasca suprafata placii de polistiren.
3. Montarea placilor de polistiren de fatada F 16 pe stratul support ,placile se vor aplica pe perete se monteaza decalat. Pozitionarea placilor pe stratul support se face pornind de la soclu succesiv prin presare usoara, verificandu-se continuu verticalitatea si orizontalitatea cu ajutorul nivelei.
. La colturile cladirii placile se vor pozitiona in contact.
Diferentele de planeitate pana la 1 cm se pot prelua cu mortar adeziv. Rosturile dintre placi ce depasesc 2 mm nu se vor umple cu mortar adeziv ci cu material izolator. Dupa respectarea timpilor de uscare ai mortarului adeziv (min. 24 h), se vor taia bucatile de placi ce depasesc marginile cladirii, se vor slefui canturile si se va indeparta praful depus prin slefuire.
4. Fixarea diblurilor - daca termosistemul se aplica pe beton sau pe o tencuiala veche, sau daca inaltimea cladirii depaseste 5 m, este necesara o fixare suplimentara cu dibluri. . Fixarea suplimentara cu dibluri speciale (5-6 buc/m3) se face dupa intarirea mortarului adeziv.
La o montare corecta capul diblului trebuie sa ramana in planul placii de polistiren extrudat pentru a nu deranja armarea ulterioara.
5. Armarea - se aplica un strat de mortar cu gletiera cu dinti (10x10 mm), in acest pat de mortar se aplica fasii de plasa 30x50 in zonle de colt si pe diagonala deschiderilor, se pozitioneaza plasa de armare (cu suprapuneri de 10 cm la imbinari), peste care
se "inchide" prin gletuire stratul de mortar. Grosimea stratului de mortar va fi de minim 2 mm.
6. Montarea profilelor pentru colt, cu plasa - la colturile exterioare si la intoarcerile laterale ale deschiderilor este prevazut un profil special de colt cu plasa de fibra de sticla. Profilul de colt asigura o protectie mecanica sporita pentru aceste zone sensibile, si totodata o rezolvare estetica a muchiei fatadei. In cadrul ferestrelor, prelingerea apei de pe fatada este impiedicata prin pozitionarea unui profil cu picurator.
7. Aplicarea tencuielii - Dupa uscarea completa a stratului de armare, suprafata se grunduieste in vederea aplicarii tencuielii decorative. se prepara si se aplica in conformitate cu indicatiile producatorului. Este recomandabil sa se lucreze fiecare fatada separat pentru a nu crea diferente de nuanta pe aceeasi fatada. Fronturile de lucru se protejeaza de ploaie sau soare puternic
Suprafata grunduita se acopera cu tencuiala decorative rezistenta la intemperii conform indicatiilor producatorului.
In cazul aplicarii vopselei lavabile ca si strat final de finisaj, dupa uscarea completa a stratului de armare se procedeaza la aplicarea pe intreaga suprafata a unui glet de exterior care se finiseaza prin slefuire, urmand apoi sa se aplice un strat de grund.
Se aplica apoi vopseaua lavabila in straturi succesive conform indicatorilor producatorilor pana la acoperirea uniforma a intregii suprafete
Izolarea termică
Calculul termic al unui element de construcţie depinde de următorii parametri:
Conductivitatea termică a materialului (λ) W/mK
Caracteristică specifică fiecărui material în parte, exprimă calitatea acestuia de a tranmite căldura, fiind definită ca flux temic, exprimat în waţi, ce trece printr-un strat de material cu suprafaţa de 1m˛ şi grosimea de 1m, atunci când diferenţa de temperatură dintre cele două suprafeţe ale stratului în direcţia fluxului de căldură este de 1°Kelvin.
Rezistenţa termică a elementului de construcţie R şi inversul ei, coeficientul de transfer termic U al elementului de construcţie
Indici ce iau în considerare fluxul termic raportat la aria de transfer termic şi la diferenţa de temperatură dintre mediile situate de o parte şi de alta a elementului respectiv.
Pentru un strat al elementului:
R= d / λ (m˛K / W) reprezintă rezistenţa termică
U= 1 / R(W / m˛K) reprezintă coeficientul de transfer termic
Simplificând modul de determinare, indicele R (U) al unui element de construcţie depinde de suma indicilor R ai straturilor de materiale din care este alcătuit elementul respectiv, precum şi de influenţa unor eventuale straturi de aer. Cu cât valoarea rezistenţei termice este mai mare, elementul este mai bun izolant din punct de vedere termic.
În reglementările în vigoare din România este normată rezistenţa termică minimă specifică R'min a elementelor anvelopante ale clădirii, indice care ia în considerare punţile termice posibil prezente în sistemele constructive.
Dintre acestea sunt de menţionat:
Pereţi exteriori 1,40
Planşee peste ultimul nivel sub terase sau poduri 3,00
Planşee peste subsoluri neîncălzite şi pivniţe 1,65
Planşee peste bovindouri, ganguri de trecere 4,50
Plăci peste sol (peste CTS*) 4,50
Plăci la partea inferioară a subsolurilor încălzite 4,80
Pereţi exteriori la subsoluri încălzite (sub CTS*) 2,40
*CTS = cota terenului sistematizat
Grosimea termoizolaţiei depinde de caracteristicile tuturor straturilor. Pot exista situaţii unde sunt necesare rezistenţe termice sporite faţă de de cele minime normate.
2. Higrotermică
Controlul vaporilor de apă
Straturile termoizolante trebuie să ţină seama şi de difuziune, adică de tendinţa de echilibrare a presiunilor parţiale diferie ale vaporilor de apă, din aerul din spaţiile încălzite,faţă de spaţiile neîncălzite sau faţă de aerul din exterior. Datorită difuziunii, umiditatea circulă prin elementele de construcţie spre mediile cu temperaturi mai scăzute, apărând pericolul de condens. Compunerea de elemente trebuie aleasă atent funcţie de comportamentul acestora la difuzia vaporilor de apă. Din acest punct de vedere atât polistirenul expandat EPS cât şi polstirenul extrudat XPS se comportă bine din punct de vedere al rezistenţei la difuzia vaporilor de apă.
Sensibilitatea la apă
Evitarea pericolului de condens impune ca termoizolaţiile să nu fie sensibile la umezeală. Comportarea foarte bună şi din acest punct de vedere a polistirenului extrudat XPS (absorbţie prin imersie de max 0,5%), face posibilă utilizarea plăcilor XPS în contact permanent cu umezeala, la terase inversate, sau în contact cu pământul.
Inerţia termică, protecţia termică pe timp
de vară
Inerţia termică apare ca urmare a capacităţii anumitor materiale de acumulare a căldurii în exces, ceea ce duce la amortizarea variaţiilor de temperatură dintre interior şi exterior. Calculul protecţiei termice este o sarcină de proiectare complexă, care are în vedere întreaga clădire (pe lângă structura pereţilor şi a acoperişului trebuie luate în calcul poziţia, orientarea, suprafeţele vitrate, culorile expuse soarelui, stocarea căldurii în interior,etc). Aceleaşi caracteristici trebuie luate în calcul şi pentru perioadele reci.
Continuitatea termoizolării – punţi termice (reci)
Se recomandă ca straturile termoizolante să fie continue, evitându-se astfel posibilitatea formării punţilor termice (reci), locuri unde poate apare condens.
pentru pret vezi in produse